Nu vă jucați cu duminica! Despre importanța capitală a sacralizării timpului și a spațiului

Valentin Făt

Am crescut într-o familie baptistă românească tipică. Nu aș putea spune că părinții s-au purtat dur cu noi, dar un lucru este cert: în ceea ce privește duminica, nu existau negocieri! Se mergea la biserică întotdeauna, fără excepții! Am fost dus la adunare cu atâta consecvență, încăt, după ce am crescut, nici nu aș  fi conceput că se poate altcumva. Ca să folosesc un termen mult hulit în zilele noastre, am fost îndoctrinat! (și cât de mulțumitor sunt pentru asta!)

Îmi amintesc cum duduia focul în soba din mijlocul bisericii, pe partea surorilor….Mergeam și stăteam până la capăt. Uneori mă plictiseam destul de tare, dar, erau vremuri fără fâțâieli și fără prea multe negocieri. În vara lui 89, am prins o duminică la mare, la Saturn. Și acolo, tata a găsit o familie de prieteni cu care ne-am întâlnit în camera de hotel. În clădirea care reprezenta triumful socialist, am…

Vezi articol original 1.074 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s